Cred că a venit momentul să reiau o activitate așezată la naftalină o perioadă de timp.
Am făcut puțină curățenie printre activități și priorități, și am ajuns la concluzia că această activitate trebuie reluată și dusă la un nivel mai înalt. Prin urmare, iată primul mic articol din această sesiune. 🙂
Pentru că întâlnim din ce în ce mai des persoane din ce în ce mai ocupate și mai stresate, iată o metodă de reducere a acestor atitudini care ne strică buna dispoziție.
<<Am angajat un dulgher care să mă ajute să renovez o casă veche de la țară. După ce tocmai își încheiase prima lui zi de muncă, în care o pană de cauciuc îl făcuse să-și piardă o oră din timpul de lucru, iar ferăstrăul electric i se stricase, acum bătrânul lui camion refuza să pornească. L-am dus eu cu mașina acasă, timp în care n-a scos nicio vorbă. Când am ajuns, m-a invitat săi cunosc familia. În timp ce ne îndreptam spre ușa din față, s-a oprit puțin lângă un pom, atingându-i ramurile cu ambele mâini. Cum a deschis ușa, a suferit o transformare uimitoare. Fața lui bronzată era toată un zâmbet, și-a îmbrățișat cei doi copii și i-a dat soției un sărut.
Mai târziu, m-a condus la mașină. Am trecut pe lângă pom și, cum eram foarte curioasă, l-am întrebat de gestul pe care-l făcuse mai devreme.
– O, acesta este copacul meu cu probleme, mi-a răspuns. Îmi dau seama că nu mă pot feri de necazuri la muncă, dar știu un lucru: că ele n-au ce căuta în casa în care se află copiii și soția mea. Așa că le atârn în pom în fiecare seară când mă întorc acasă. A doua zi de dimineață le iau înapoi. Partea amuzantă este , a spus el zâmbind, că dimineața nu mai sunt tot atât de multe câte îmi amintesc că lăsasem cu o seară înainte.>>
Prin urmare, îți rămâne doar să-ți alegi pomul în care să îți lași problemele la uscat.
petruarcana 